Sitosto que sei matre havi remarcate lei, el criavi a lei: “Bien, mi filia?” – “Si, matre”, respondavi lei le ruda, gectante a fore un serpente i un rana. – “Oh ciel!” exclamavi le matre, “coi vida yo? Sei sorora e culpable in tuto; yo va pagar lei por cilo!” E el imediatemente curavi por batar lei. Le infante infelice ha curate via i cachavi se in le mas prochan foreste. Le filio del rege, le quel havi revenate de chase, encontravi lei; i vidante que el e si bel,
il questionavi lei, coi el fa ci tuto sol i por coi el plora. – “Oh, senior, mi matre ha exilate me fuor de le casa.”
(le continuacion secuara)
Leave a Reply