“Le Fea” (fine)

Le prince, que vidavi que fuor de sei boca saliavi plure perles i plure diamantes, demandavi lei que el dicaria lui, de u cilo vena. El racontavi lui su tute aventur. Le prince consideravi que tel habilitá ha un valor plu grande di tuto, que on povaria dar come un dote a un altre seniorina, il ha conductate lei via al palace de su patre, le rege, u il ha maritate se con lei. Ma de sei sorora nu pova dicar que el ha devenate si inamable, que sei propre matre exilavi lei via de se, i le filie infelice, hante multo curate i trovante nul, que povaria aceptar lei, tosto moriavi in un cante de foreste.

(fine)